chibit al derizoriului

zice un amic "ba, imi place cum scrii, dar ai din cand in cand pasaje care cad in derizoriu".
derizoriu, zice depsul, stands for neinsemnat, de nimic, ridicol.
carevasazica, se casca si sub mine o prapastie, aceasta prapastie. a derizoriului.
gasesc de cuviinta sa alatur acesti doi termeni aparent separati de sfere logice diferite, mai cu seama ca in timpul devenirii noastre banale, sau mai degraba banalute, pentru ca eufemismele sunt prieteni dragi atunci cand CONTEXTUL ne joaca farsa cea mare de a ni se dezvalui, in timpul vietii noastre asadar, nu le dam prea mare atentie. nici lor, nici semenilor care, uneori prin simpla prezenta, adjudeca sensuri.
fugim de derizoriu ca de alte alea, desi, la o pritocire axiologica grosiera, vedem cum termenul in sine capata o definitie laxa, determinata, pe rand, de filtrele prin care ne zgaim la lumea mare.
n-o sa divaghez extrem pe tema relativitatii sau a degringoladei valorilor, sau a renghiurilor pe care ni le serveste vreo functie a limbajului. nu, clar.
dar tare mi-e ca n-ai cum sa zici pas(?); o tipesa desteapta zicea ca poti doar sa cunosti regulile jocului, ca sa te vinzi corect, nicidecum sa chibitezi.
incercarile noastre de a evita, de a strivi derizoriul, de a-i supravietui, zic eu ca sunt benefice. justement. dar sunt foarte putine care nu sunt sortite esecului de ordinara conditie.
cele mai multe sunt, nu-i asa, derizorii...

dimineata

dimineata merg spre slujba cu motocicleta.
dimineata soferii, ii stii, traitorii pe patru roti care-si zgarma urdorile pe muzica gen vibe fm si care-ti intorc cate un blank look atunci cand tu faci spumite la gura in casca integrala urandu-le de bine (pentru ca era sa te tavaleasca) si nu iti dai seama pe moment ca ala nu te aude, nu-ti vede decat ochii si, pentru ca sunt usor mijiti, de cele mai multe ori, isi inchipuie ca le zambesti, soferii deci, sunt o felie de bucuresti pe care trebuie, vrei, nu vrei, s-o inghiti.
dimineata ajung la slujba cu motocicleta si cativa colegi, aceiasi mereu, au cam aceeasi replica: "a, stii, te-am vazut in locul cutare, ti-am facut cu mana, dar nu m-ai observat, erai concentrat tare...". si zambesc cu o condescendenta care-ti induce mici spasme premergatoare isteriei - stiu si ei cat de greu e, si periculos, cei mai multi au macar un prieten, o cunostinta care avea o motocicleta, nu mai stiu exact de care, si sa vezi cutare si cutare faza...
dimineata zambesc si eu, bucuros si usurat c-am ajuns intreg la munca printr-un bucuresti surdo-mut.

se schimba treaba

adica paraie sandramaua...
nu mai e nimic din ce-a fost.
mereu se intoarce foaia, se abordeaza problema dintr-o perspectiva noua, se redimensioneaza, 'tu-i gura ma-sii de diateza reflexiva.
normal ca s-au schimbat mersurile, in ziua de azi gasesti greu traitori pe care sa-i cheme Clitemnestra, Eulampiu sau Candian si care sa nu se zgarie la faza asta. gasesti pe domnu' Baloi, domnu' Bucalau (si Jenica, pe deasupra), domnu' Belivaca (azi am avut o hartie semnata de el, la slujba). astia nu se supara. n-au motive.
si nu mai gasesti consumatori de babic asa multi.
nu mai stim unde si-a dus mutu' iapa.
pana si la braila s-a schimbat treaba. a nimerit-o ala, orbu' (nu zahei, saracu') , da' nu-ti mai da nimeni cu vaporu-n cap. poate la galati, sa-ti dea aia cu siderurgia, dar n-as prea-s crede.
si ca sa nu divaghez (?), lucrurile cunosc o evolutie mai ceva ca la vadu lat, verdun si alte peisaje care-au cunoscut plictisiti cu ganduri de smardoiala.
ca si noi, adica.
de exemplu eu (eu?).
mai ieri eram de fo' 20 de anisori, bocna-bocna, si vroiam sa ma fac militian. da' ia-ntreaba-m-acu', ia vezi, ce zic.


Bibliografie selectiva - Mic dictionar de subiecte comice, Laurentiu Cernet
- Carte de explicare a viselor, Nicuta Tanase

sanchi

adica oha.
fara sinergia faptelor, fara climatronic, fara formaldehide, fara nimic (!). oha. sanchi.
profundul spirit critic ne mananca dinspre inainte inspre spatele cu ceafa groasa. deh, conditie necesara, cum le doinea din pana un alt mare mahar al ideilor, unu' immanuel, un prieten al intelectualilor cu mult timp liber. sanchi.
ne pricepem. ne pricepem si suntem ambitiosi, perseverare diabolicum joaca la grupa mica.
toate sunt la oha, la hau, haules-baules. sanchi, adica nu toate.
numai unele.
numai una.
da' chiar, cosbuc asta la ce s-o fi referit, de fapt?
sanchi, s-a referit!

intelesul

pesemne

replici

adica replici.
adica lucruri pe care le auzi drept urmare.
urmare a ceea ce ai facut (sau nu, d'oh!) sau ca o consecutie nu in mod necesar logica a CONTEXTULUI.
gen:
"...tu meriti ceva mai bun..."
"...te iubesc, dar nu sunt indragostit(a) de tine..."
"...nu e vina ta, eu sunt de vina..."

sau:
"tu niciodata n-ai [...], si eu intotdeauna am [...]"
sau invers.

se intampla ciclic, metodic, abuziv, dureros, amuzant, isteric, dubios. da, dubios.
zic.
ti se intampla si le aduni intr-un fisier pe cortex sau pe hipotalamus, nu stiu exact, nu-s de specialitate, nu-s in etatea care sa-mi confere autoritate in bransa, ma rog, le aduni si la urma, la urma, LA URMA, te razi. pai ce sa faci, te razi, pentru ca te-ai pervertit si pervertirea asta te ajuta sa-ti constientizezi nu numai propria existenta, ci si rangul, statusul, cum ii zice mai nou.
adicatelea been there done that si nu ma mai ating siropurile astea, uite cum rad eu de ele cu prietenii mei care rad si ei de ele pentru ca si ei, si lor.
tuturor.
ca tamplarii.

adica titlul, cumarveni...

de regula, prima postare se constituie intr-un wannabe statement, care esplica de ce si cum, ai grija sa saluti, buna ziua, spui d-al cui esti, mare grija sa atragi simpatii si sa pari deschis sau mai stiu eu cum.
ma rog, spun ca nu-s bun la asta ("nu-i chiar punctul meu forte") si postez mai degraba cum imi vine la indemana, la indemana dreapta, casazicasa, dealtfel nu-i aflare in treaba mai mare ca asta, decat poate comunismul in sine, cum le doinea unu' Tutea, mare om, recte.
desi nu asta-i scopul, ca sa eliminam echivoacele, scopu-i sa creonam (de la "creon") CONTEXTUL.
adica,

lumea .