marți, 29 septembrie 2009

29 septembrie. cutii de lemn

azi nu stiu niciodata ce stare sa am.
pentru ca azi tata ar fi implinit 59 de ani.
planuisem o tura acasa, la tarnaveni, unde stau sub iarba, cum se zice in Ardeal, unul langa altul, trei oameni care m-au facut ce sunt. tatal meu si parintii lui.
acasa, zic, pentru ca acasa este locul unde iti ingropi mortii.
n-am avut cum sa ajung la tarnaveni pentru ca piciu' meu s-a imbolnavit si-a trebuit sa alerg intre munca, spital si casa. dar au ajuns lupii.
si oricat de ciudat ar parea la prima vedere, unul dintre ei a intuit ca trebuie sa ma reprezinte acolo, cum a mai facut-o o data cand eu nu eram de gasit. nu stiu cum sau daca sa-i multumesc.
n-am vorbit asta intre noi, dar unul dintre ei a simtit ca trebuie sa se duca acolo, la cimitir. desi nu-l rugasem. desi nu stia vineri ca sambata o sa fie la tarnaveni. desi sigur nu stia ce inseamna pentru mine 29 septembrie.
am fost scutit iarasi de o suferinta prescrisa si necesara, asa cum s-a mai intamplat de cateva ori.
unul dintre prietenii mei buni a plecat din lumea asta, pe munte, la scoala de alpinism de iarna, unde trebuia sa fiu si eu, si-as fi fost cu el, crede-ma, prima regrupare pe munte, prima catarare adevarata am facut-o cu el. n-am putut sa merg, o raceala zdravana m-a tinut acasa.
am vazut numai cutia de lemn in care-l pusesera.
cand s-a prapadit mama, nu eram de gasit, eram intr-un loc fara telefoane. n-am asistat la dezastru si, cred eu, mi-a facut bine ca n-am vazut decat cutia aia de lemn pacatos.
tata a ales sa plece cand era departe de mine. a sunat, cu o seara inainte, si mi-a zis, ca el: "bai, zice, mi-e tare rau. daca nu te mai sun dimineata inseamna ca am murit." cinic, o sa zici. asta pentru ca el isi incheiase socotelile cu lumea demult, de cand a pierdut-o pe mama, nu fara lupta. n-a mai sunat. m-a sunat sora-mea si cand am vazut cine suna STIAM ce s-a intamplat (intamplare vine de la in templum, intelegi?).
iarasi n-am vazut decat o cutie de lemn.






singur in cap

motto: " ...locotenentul de militie Ulmu, printr-un gest, aprinse lampa."

am sa plonjez, din nou, in derizoriu. ia-o ca pe o pasiune pentru flotari mintale, ca pe un "bunicule, da' randunelele un' se duc, cand se duc?" al marelui pritocitor intr-ale materialismului dialectic de opereta, adica eu. sa descriu salba(s)ticele intamplari ale unor oameni din jurul jurului meu.

cum intr-o dimineata tampitoare ca toate diminetile de toamna, un biker d-al meu, coleg de munca, apare la fumoar, cu o fata de parca tocmai fusese luat cu forta de pe WC, si ma intreaba, exasperat: "ba", zice, "cat mortii ma-sii traieste un tantar?"...exprima o disperata inversunare cu toata prezenta lui, asa ca m-am abtinut de la alte comentarii si-am ras, doar, in hohote, mi-a sarit din gura, ca sa fiu espresiv.

cum un alt coleg (corect, nu-l stii) a fost surprins de un sef rau cand tragea la aghioase (ce-or fi alea aghioase, paraschive, si apropos, unde ne ducem noi?) in timpul programului; si l-a intrebat seful cel rau: "ce faci, dom'le, dormi?", iar astalalt pune mana pe obrazul propriu, cu cotul sprijinit de masa si zice: "noo, sefu', nu dormeam, stateam asa..." . si l-a pus p-ala sa scrie si ala a scris, zice, pintre altele: "...am fost interpelat de seful meu in timp ce eu stateam asa."

cum un bluf, luat la refec de menbrii gastii care este cum ca de ce nu poarta vesta cu insemnurile de trib are urmatorul dialog cu el presidente:
" - de ce nu porti, ma, vesta?
- pentru ca o port.."

cum la spital, unde e piciu' meu internat, sefa de sectie de la infectioase emana prostie curata, imaculata, in starea ei naturala, a carei palida umbra ar putea fi redata de urma(ri)toarele replici:
"- noi, medicii, avem alta perspectiva decat pediatrii..."
"- medicina nu e matematica, dom'le! poate sa fie de la orice..."

cum amicii, cunoscutii, carora le recomanzi sa-si cumpere un scuter sau chiar o motocicleta, pentru ca se plang de traficul damblagistic de la bucuresti, iti raspund cu un aer extrem de convins: "tati, uite ce e, eu nu-mi iau motor pentru ca ma cunosc, eu nu pot sa merg incet..."

si d-astea.



marți, 22 septembrie 2009

probleme la motor

am probleme la motor.
asta nu-i ceva care sa te dea pe spate, dar nici nu poti dormi linistit in tara minunata in care noi.
am decis, dupa indelungate experimente (metoda "incercare/eroare") impreuna cu Piri (un prieten de-al meu, nu-l stii), ca-mi trebuie un set de piese din carburator, care se intituleaza, flabbergasting, cuie pontou si o-ring-uri.
carevasilica, purced eu, adica nu eu, un alt prieten (nu, nu-l stii nici p-asta), la rugamintile mele purcede sa comande piesele, unde crezi? la mama lor (mama lor!) la reprezentanta BMW Motorrad adicatelea la Bavaria, cum zicem noi, astia mai cu BMW.
booooon. stiu ce se intampla acolo, am mai fost de cateva ori, vine un tip destul de amabil, cu un aer totusi ocupat ("oof, iti rezolv, ce sa fac, dar sa stii ca sunt extrem de ocupat, am multa treaba, ma pricep etc."), care deschide relativ repede un software specific si cauta piesa in niste scheme gen "farfurii zburatoare si invitatii sai", pune destiu', zice "asta-i" si cauta un cod, il trimite ALORA, si aia ne izbavesc de chinuri cam intr-o saptamana. maxim doo.
deci cum sa-ti esplic eu ca sa ma intelegi? se duce omu' meu, vine mecanicul (MECANICUL!!!!) de la bemve, adica, se uita in culculitor, trage o concluzie, se face comanda, dupa o discutie telefonica PENTRU LAMURIRI cu prietenu' de Piri si gata.
trec doua saptamani si in loc de cuie pontou et acareturile, primesc doua JIGLERE si doua bucati mici, cilindrice, subtiri, metalice intrucatva.
ca m-am dus in corpore sa le ridic.
nimic esit din comun in afara de privirea mea perplexa, fata in fata cu chestiile alea pe care nu le mai vazusem in carburatorul personal, ca deh!, m-am uitat si io cum bucatea Piri motoru' sa-i regleze carburatia.
ii zic aluia: "taticu', esti sigur ca astea-s piesele pe care le-am cerut?"
asta, cu o privire docta si toleranta zice: "siigoor! cuie pontou, nu? astea sunt."
ma uit cand la el, cand la cele 30 de grame de metal pe care am platit jumate dintr-un salariu minim pe economie. incerc sa articulez ca eu am alta parere, dar imi occura brusc un sentiment de nimicnicie si nestiinta cand intalnesc privirea sigura, dar darza, a mecanicului bemveistic.
"n-oi fi io destul de pregatit", imi zic si fug la pretenaru' propriu sa montez dubioseniile ca sa mearga motoru' ca uns.
Piri le vede si se incrunta pret de 3, hai 4 secunde in care inima mea era mica si meschina ca mintea abracadabrantului meserias care mi le livrase.
"nu e bune". conchide al meu.
"ma gandeam io", apuc sa ingaim si o luam la trap spre sediul marelui constructor de necazuri pe doo rotite.
ce sa mai zic, i-am tras omului un perdaf mai la hau, ca mi-era mie jena sa fac scandal, la cat era de penibila treaba, ne-au schimbat aia COMANDA (nu piesele, hehe, pentru alea tre' sa mai astepti un picut, dar vin, nu-i problema, costa un pic mai mult (mai mult?), dar deja ma obisnuiesc cu ideea ca-s un romanache amarat cu o scula care nu se intretine singura).
ce vreau sa adaug este piramidala apoftegma a marelui meserias (care in treacat fie spus mi-a mai indreptat, pe cand credeam ca BMW schimba si mintea romanilor, un suport de scarita cu o ranga; l-a indreptat pana l-a rupt), zice neastelianul:
"ce vrei, frate (frate?), asa e cu motoarele sh...se mai strica".
probabil ca esti marcat de profunzimea momentului.
hai pa, te las. ma duc sa caut un mecanic romanesc si amator, d-aia de foloseau ciorap de dama pe post de curea de ventilator.