Karak

Dimineata, tea-boy-ul imi aduce karak-ul. Nu suna ca de pe alta planeta? Daca da, 'aide sa ma esplic:
Prin partile pe unde salasluiesc eu acum exista o slujba pe care mintea europeana, orientata volens-nolens spre eficienta, de constiinta (neamtzu'), constienta (englezu') sau saracie (d'oh!), n-o haleste. Ce zic n-o haleste, n-o concepe. Slujba are denumirea deloc stiintifica de tea-boy. Baiatu' cu ceaiu'.
Care baiat cu ceaiu' face asa: dimineata, iti aduce, la cerere sau din proprie initiativa, functie de software-ul cu care l-a blagoslovit natura sau angajatorul, un ceai, o cafea, o apa, un karak. Adica le face el. Si ti le aduce. In asa fel incat te simti flausat si inutil intr-o lume in care imaginea studentiei tale, neaparat continand un ibric, un fierbator, un "dat in foc" generator de pete maro pe unde te durea mai tare, poza asta, carevasazica,  pare cumva flatulenta unei minti plecate cu sorcova.
Am analizat, constiincios si patruns de moralitate intempestiva, treaba. Un om are un serviciu la care sa se duca (chiar si cu scarba, desi nu cred). Are cum sa asigure traiul familiei. Astia nu castiga mult, dar nici nu li se cere mult. Practic, existenta lor e rodul unei extreme comoditati, a unei impamantenite cvasi-aristocratii.
Pe care, ipocrit, o voi numi generozitate.




P.S. Pentru explicatii privind karak, vorbiti cu goagal.