marți, 14 mai 2013

Cu silicon

     Carevasazica, stam prin nisipuri. Oras frumos, maricel, aglomerat, Doha iti ofera, primitoare, cateva zmetii culturale peste mecla rosie si bucalata de roman emigrator in tari caldute. Nimic nu samana cu ce-i acasa: oameni, straie, preturi, masini, case, toate-s altfel.
           Nu-i rau, e numa' altfel. Imi dadura astia casa. De stat in ea. De aflat, se afla intr-un fel de mini-cartier, ca la vreo douaj' de vile, imprejmuit cartierul cu un gard frumos, cu neoane din loc in loc, ce s-aprind la orele apusului. Ii zice compound.
          De  casele astea se ocupa o echipa de insi care mi-au cauzat subiect de scris pe blog: instalatori, tamplari, gradinari, sefi si etc. Indieni, mai toti. Din India, adica, sau din Sri Lanka, sau Bangladesh, d-astea de le zice TCN, de la "third country nationals", un fel de Romanii mai calde.
         Evident, lucrurile prin casa mai au nevoie de cate o reparatie, un ciocan, un surub, un foraibar, ceva.
          Intr-o zi, imediat cum mi-am luat casa-n primire, se-ntampla o furtuna de nisip. Vorba vine, nisip, ca nu-i nisip, i-asa, o muiala fina ca faina, care nu vrea in ruptul pizdii ma-sii sa stea afara din casa, e un musafir cu de-a sila, iti intra in casa, in plamani si-n creieri si-ti arata ca natura-i lucru mare. Dupa lupte inutile si pierdute eroic, cu usi si geamuri inchise in timpi record, cu carpe ude (capcane, hehe) puse la praguri si etc, mi-am dat seama ca singura solutie e sa sigilez cu silicon geamurile de pe peretele de la strada.
            Ma duc fromos la magazin, dinpreuna c-un amic binevoitor si mestesugar, si iau cele de trebuinta: mop, hehe, galeata (astea de curatat erau de trebuinta, ca daca te uitai in camere cat nisip e langa usi si sub geamuri, aveai senzatia c-au evadat spiridusii, ca vedeai mormanul de pamant, da' nu vedeai groapa, tunelul prin care-au sters-o; spiridusii - stii, aia verzi de sub pat, ce, n-ai si tu?!), iau tuburi de silicon transparent, sa deie bine, pistol, c-asa zicea colegu', plus niste perii mici de pus jos la usa, sa mai opreasca din urgie cand o mai veni.
           Ajung acasa cu calabalacu', descarc treburile din portbagaj si zic sa m-apuc de treaba cand realizez fulgerator (eu numai asa realizez, fulgerator) ca pot sa sun la administratoarea de compound si sa-i zic sa-mi trimete doi d-estia, cum le zice, sa faca ei. Lenea mea congenitala a invins ratiunea si-am sunat. Au venit aia. Tine-te de scaun.
           Suna la usa, ma duc topaind, c-abia spalasem pe jos a patrujdemia oara si sa nu calc unde e ud, you know the drill, deschid: unu' negru, nu tuci, da' negru, negru indian, cumarveni, care zambeste, zice "Helo sar" si scutura din cap asa, cam cum faci tu cand iti ramane apa in urechi dupa scalda. Io ma simt gazdoi, ii zic omului un "Hi, how are you?" de complezenta si zic sa eliminam timpii morti - ii esplic repede, in cea mai buna engleza pe care o am, ca trebuie sigilate geamurile de la strada, ca pe-acolo vine vaju', prafu' pizdii ma-sii si alte cacaturi irespirabile de buna voie. Asta ranjeste ca-n reclama cu castoru' Colgate, zice "Oke, sar", scutura iar din cap pe sistemul catelusului de pe luneta Daciei 1300 si se descalta ca sa intre.
          Io, roman. Ospitalier. "Water, tea, soda?". Ala iara: "Oke, sar" si face dubios din cap. Incepusem sa cred ca nu-l tin balamalele, nu parea batran, totusi, da' mi-am zis ca e timp sa elucidam. Asertionez, meanwhile, ca engleza lu' Secspir e poate prea complexa pentru tip si-mi adaptez discursul, ca brav absolvent de "stiintele comunicarii": "Zis uindou farst, zen apstears, oke? Silicon onli". Bai si unde nu mi ti se lumineaza profesionistu' si s-apuca de treaba degraba, degraba.
         Pentru vreo cinci minute.
        Ca ma mananca in spate sa vad ce si cum face si simt cum m-apuca in avans atacu' lunar de anxietate: asta punea siliconu' la rosturile geamurilor cu o darnicie demna de o cauza mai buna. Ii explic din engleza si din maini ca e posibil sa existe si o alta abordare, cu silicon pus doar pe unde e nevoie sa fie silicon si cu curatat praful inainte, mai ales ca e posibil ca asa sa fie mai bine. Zice: "No clot, no chen clin". Ma gandesc ca nu-i bine sa lasi omu' la greu si-i aduc o carpa de mi-o daduse nevasta-mea cand am plecat din Bucuresti, you know, de sters prafu'. Microfibra, scula. O ia asta si io ma-ntorc cu spatele sa sufar, ca primu' lucru sterge pistolu' de silicon cu ea.
         Imi caut de lucru prin casa, gandindu-ma cum as putea inlocui scularetul ala de carpa si il aud pe generos: "Sar, pistol brok. Khalas!". "Khalas" asta e un fel de amenintarea fantomei, in sensul ca inseamna exact, dar foarte exact "Gata!". Ala vroia sa plece! Dupa ce in 45 de minute reusise sa siliconeze vreo juma' de metru de geam. Analizez, sherlock-istic: daca pleaca asta, va trebui sa fac io toata treaba, si inca azi. Ceea ce nu puteam sa accept. Ii zic ca-i dau de la mine pistolul cu silicon, asta se da de garduri ca nu, ca-l repara el pe-al lui, io incerc sa-i explic ca tre' sa fii idiot sa crezi ca poti sa repari un pistol cu silicon care s-a stricat cand esti in urma cu lucrarea si ai altu' la-ndemana oricum, el zice ca nu si io cedez.
         Dupa vreo douazeci de minute aud: "Sar, no fics!". "Ti-am zis ca esti prost", scap eu relaxat in romana si ii aduc pistolu' meu de silicon, cu o privire care l-ar fi umilit si pe Spartacus, sau pe Kirk Douglas, ma rog, amanunte.
            Dupa aia i se termina siliconul. Aveam si d-asta,  numai ca al meu era transparent si el incepuse cu alb. Mai conta?
             Dupa aia se face 18.00 si zice ca el tre' sa plece si io nu rad. "Sar, meibi tomoro finish, oke?". Si, ce crezi, scutura din cap. Ba, noi romanii daca vrem sa zicem "da" scuturam in fata si-n spate din cap, spre inainte, asa, iar la "nu" facem "privire-spre-dreapta" si "privire-spre-stanga" alternativ. Astia duc repede capu', ba nu, il scutura, inclinandu-l cu urechea spre umarul stang, apoi spre dreptul, alternativ si foarte repede. In romana nu-nseamna nimic.
             Zic sa-l imprietenesc pe-mpiedicat si-i intind o bancnota, cum ar fi la noi zece lei. "Oke?", ma surprind intreband. Ala iar zambeste si face decat din cap. Nu mai pot si il intreb: "Uat zis, ies or no?", la care el face iar halucinanta scuturatura si zice "Sar". Si atat. A luat banii si a zis "Tenkiu, sar". Sau "  'te-n kiu, sar", nu m-am lamurit.
             A doua zi aflu ca ala era tamplaru'. 
             Daca vrei, iti zic cum mi-au inlocuit masina de spalat vase.
        

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu