azi nu stiu niciodata ce stare sa am.
pentru ca azi tata ar fi implinit 59 de ani.
planuisem o tura acasa, la tarnaveni, unde stau sub iarba, cum se zice in Ardeal, unul langa altul, trei oameni care m-au facut ce sunt. tatal meu si parintii lui.
acasa, zic, pentru ca acasa este locul unde iti ingropi mortii.
n-am avut cum sa ajung la tarnaveni pentru ca piciu' meu s-a imbolnavit si-a trebuit sa alerg intre munca, spital si casa. dar au ajuns lupii.
si oricat de ciudat ar parea la prima vedere, unul dintre ei a intuit ca trebuie sa ma reprezinte acolo, cum a mai facut-o o data cand eu nu eram de gasit. nu stiu cum sau daca sa-i multumesc.
n-am vorbit asta intre noi, dar unul dintre ei a simtit ca trebuie sa se duca acolo, la cimitir. desi nu-l rugasem. desi nu stia vineri ca sambata o sa fie la tarnaveni. desi sigur nu stia ce inseamna pentru mine 29 septembrie.
am fost scutit iarasi de o suferinta prescrisa si necesara, asa cum s-a mai intamplat de cateva ori.
unul dintre prietenii mei buni a plecat din lumea asta, pe munte, la scoala de alpinism de iarna, unde trebuia sa fiu si eu, si-as fi fost cu el, crede-ma, prima regrupare pe munte, prima catarare adevarata am facut-o cu el. n-am putut sa merg, o raceala zdravana m-a tinut acasa.
am vazut numai cutia de lemn in care-l pusesera.
cand s-a prapadit mama, nu eram de gasit, eram intr-un loc fara telefoane. n-am asistat la dezastru si, cred eu, mi-a facut bine ca n-am vazut decat cutia aia de lemn pacatos.
tata a ales sa plece cand era departe de mine. a sunat, cu o seara inainte, si mi-a zis, ca el: "bai, zice, mi-e tare rau. daca nu te mai sun dimineata inseamna ca am murit." cinic, o sa zici. asta pentru ca el isi incheiase socotelile cu lumea demult, de cand a pierdut-o pe mama, nu fara lupta. n-a mai sunat. m-a sunat sora-mea si cand am vazut cine suna STIAM ce s-a intamplat (intamplare vine de la in templum, intelegi?).
iarasi n-am vazut decat o cutie de lemn.
pentru ca azi tata ar fi implinit 59 de ani.
planuisem o tura acasa, la tarnaveni, unde stau sub iarba, cum se zice in Ardeal, unul langa altul, trei oameni care m-au facut ce sunt. tatal meu si parintii lui.
acasa, zic, pentru ca acasa este locul unde iti ingropi mortii.
n-am avut cum sa ajung la tarnaveni pentru ca piciu' meu s-a imbolnavit si-a trebuit sa alerg intre munca, spital si casa. dar au ajuns lupii.
si oricat de ciudat ar parea la prima vedere, unul dintre ei a intuit ca trebuie sa ma reprezinte acolo, cum a mai facut-o o data cand eu nu eram de gasit. nu stiu cum sau daca sa-i multumesc.
n-am vorbit asta intre noi, dar unul dintre ei a simtit ca trebuie sa se duca acolo, la cimitir. desi nu-l rugasem. desi nu stia vineri ca sambata o sa fie la tarnaveni. desi sigur nu stia ce inseamna pentru mine 29 septembrie.
am fost scutit iarasi de o suferinta prescrisa si necesara, asa cum s-a mai intamplat de cateva ori.
unul dintre prietenii mei buni a plecat din lumea asta, pe munte, la scoala de alpinism de iarna, unde trebuia sa fiu si eu, si-as fi fost cu el, crede-ma, prima regrupare pe munte, prima catarare adevarata am facut-o cu el. n-am putut sa merg, o raceala zdravana m-a tinut acasa.
am vazut numai cutia de lemn in care-l pusesera.
cand s-a prapadit mama, nu eram de gasit, eram intr-un loc fara telefoane. n-am asistat la dezastru si, cred eu, mi-a facut bine ca n-am vazut decat cutia aia de lemn pacatos.
tata a ales sa plece cand era departe de mine. a sunat, cu o seara inainte, si mi-a zis, ca el: "bai, zice, mi-e tare rau. daca nu te mai sun dimineata inseamna ca am murit." cinic, o sa zici. asta pentru ca el isi incheiase socotelile cu lumea demult, de cand a pierdut-o pe mama, nu fara lupta. n-a mai sunat. m-a sunat sora-mea si cand am vazut cine suna STIAM ce s-a intamplat (intamplare vine de la in templum, intelegi?).
iarasi n-am vazut decat o cutie de lemn.
nu o sa vin cu comentarii incurajatoare si motivante. din pacate conservele alea fac parte din viata noastra. unii dintre noi sunt condamnati sa le vada din cand in cand si sunt pedepsiti sa treaca peste eveniment. si sa se simta vinovati daca nu se gandesc la cei de sub iarba macar din cand in cand. ce e important e sa platim respectul pentru cei ce se odihnesc. iar lupii au fost in par la ziua tatalui tau. hai scutura-ti blana si ridica-te pana nu iti dau doua. la multi ani!
RăspundețiȘtergeretot respectul pentru prietenii tai
RăspundețiȘtergereCuvintele noatsre, ale tuturor ar fi de prisos, oricum....insa trebuie sa stii ca viata asta merita traita, in pizda ma-mii ei, asa cum e ea...iar aceste conserve ne sunt plimbate prin fata retinei si ne fac sa spunem ca am fost condamnati si "insemnati" sa le vedem, dar si sa trecem peste imaginea aia...!
RăspundețiȘtergereBucura-te de oamenii dragi tie, observa-le si bucura-te de lucrurile marunte de fiecare data cand ti se par "neinsemnate"!D
nu-mi fac probleme cu privire la cat de tare merita sau nu viata sa fie traita.
RăspundețiȘtergereviata mea e o serie de incidente si coincidente savuroase. e frumoasa.
e frumos ca piticu' meu a invata sa cableze un DVD si eu anu' trecur imi prindeam urechile la asa ceva, e frumos ca nevasta-mea vrea sa-mi faca surprize de ziua mea si ca de ziua mea (30 septembrie, ti-am zis ca viata mea e fantasmagorica) primesc de la lupi un tricou cu lupi si-l sun pe el preshedinte si-l intreb ce e desenat p-e tricou si el musca in sensu' ca pune botu' si eu ii raspund ca-n bancul ala cu bula si tabloul, e frumos ca la un concert am sala plina de iubitori de blues si un sunetist hipoacuzic care saboteaza involuntar si bine-intentionat munculita trupei, de ne face sa aratam ca niste mimi ratati, e frumos ca la o nunta am avut sonorizare buna si lumea vroia manele.
ca am vazut hong-kong-ul, dar si montreal-ul si oamenii sunt la fel de uimiti in fata unui chitarist roman de blues.
nu sunt depresiv, dar sunt, din cand in cand, trist.
atata tot.
desi ai trecut peste moment.. nu trebuie "sa stii" ce stare sa ai.. o simti..o primesti / accepti.. o traiesti.. si pana la finele zilei poate reusesti sa te bucuri pentru faptul ca ai avut norocul sa ai parte in viata ta de un tata asa cum inteleg ca a fost al tau..
RăspundețiȘtergerezile.. si zile..