In nisipuri cand te afli, ti se mai strica din cand in cand masina de spalat vase.
Io pana acu' d-abia daca am vazut cum arata parascovenia, dar-mi-te s-o folosesc. Nu-i mare lucru: pui vase inauntru, are un buzunaras pentru detergent, pui asa la ochi circa o cantitate, inchizi usita, te asiguri ca-i inchisa usita, de doua ori, si apesi butonu' al mai evident. Gata! Khalas! Acu' astepti sa te prinzi cand a terminat treaba. Si te prinzi, c-are aratarea sonerie anti-prost, cand termina incepe si suna. Te trezesti din atipeala in fata teveului, unde ai incercat pentru a treia oara sa urmaresti eternul talk-show difuzat pe posturile de teve arabe, evident fara sa intelegi de ce mereu doi oameni, imbracati altfel decat stii tu, au ceva important de zis, sau asa pare, ma rog, mai vedem, mai dormim. Te uiti buimac dupa telefon, iei telefonul, ala nu arata ca si cum el ar suna, iei privirea de telespectator din nou, ca curca-n craci, si te concentrezi sa vezi ce-i cu telefonul. La sfarsit, te prinzi ca-i dubiosenia din bucatarie si te duci sa scoti vasele, fara sa le (prea) spargi. Ta-taaaam! Esti gospodar.
Mai si se strica faza, treaba, patratoiu cu sonerie si buton evident. Nu mai merge si gata. Sun, ghici unde? Exact, la administratoarea de compound. Ii zic ce si cum si stupoare: imi trimite doi d-estia, d-eia, stii, cu capu' la scuturat.
Nu termin de zis "chicken biryiani" si apar la usa doi ca alalalt (vezi "Cu silicon"). Ma prind repede, cum stii, ca nu vad dublu, ca-s chiar doi si le fac semn sa intre, pregatit pentru orice. Unul avea mustata.
Acu' tre' sa fac mentiunea ca masina de spalat vasele era incastrata, incorporata in mobila de bucatarie, adica era, asa, o deschidere croita fix pe INALTIMEA, LATIMEA SI ADANCIMEA masinii. Intra aia fest, de ziceai ca-i parte din mobila, arata frumos, nu zic.
Nu le mai esplic alora care-i mersu', ma rezum sa-i urmaresc cu atentie, poate au nevoie de un sfat avizat, incurajari, ceva. Si ca sa nu strice altceva, zic. Acu' sa te tii.
Bai, incep aia sa se uite la divais. Cand zic sa se uite, nu ma refer la privirea mea de telespectator roman de talk-show arab, ci la altceva, mai intens. Se holbau astia la masina mea de spalat vasele de-am zis ca vor s-o deoache, s-o repare cu puterea gandului (indieni, deh) sau alte alea. Vreo trei minute, pe ceas, astia se uitau la masina mea.
Zice unu', nu ala cu mustata, alalalt: "Sar, nid teic aut deshoshe!". Io ma uit la el, senin, zic ca poate vrea niste apa si murmur: "Sa nu bei rece, voinicule!". Il intreb, in romana (am io o teorie, ca daca vorbesti clar romaneste te-ntelege indianu', dar am sa revin la asta intr-o alta povestire), zic: "Care-i treaba, merge, merge?", mai mult a incurajare, asa. Asta, din nou, cumva sustinut pozitional de Mustata, care acu' nu se mai holba la masina, ci la mine: "Nid tek aut deshoshe!", da' hotarat, stii, de-am zis ca-i clar, omu' vorbeste serios.
Zic: "Ma ariciule, cine-i deshoshe asta si de ce vreti sa-l lichidati? Uat deshoshe iu tek aut?"
- "Sar, deshoshe!" si-mi arata parascovenia. Ma gandesc ca-i bine sa fiu de-acord si zic, nu-i asa, "Oke!".
Ca ma prinsai c-asa-i zice la dishwasher. Deci nu era cu ciobeala.
Astia pun mana si incep sa traga de masina de spalat ca la de ziceai ca-i la superoferta. Ii las, ca erau autorizati, vorba aia. O scot afara si ramane un gauroi, cu ceva furtun prin zona, pentru alimentarea trebii cu apa. S-apuca de masurat. Vreo douazeci de minute bune, tot masoara. Io, relapsat, ma duc sa trag o tigarusha, cum zice prietenu' Paul, arhitectu'. Inca zece minute, aia tot masurau. Trei dimensiuni, treizeci de minute. Imi trece prin cap ca poate o fi de la lipsa de aer, de s-a stricat spalatoru', da' io nu-s de meserie, ce stiu io.
Brusc, dar brusc, si cand zic brusc vreau sa te gandesti la cum zici tu "bau!" cand sperii pe cineva, zice alalalt: "Sa'!", de era sa-mi cada glicemia. Ma-ntorc cu fata spre el, sa vada ca-l urmaresc, ca de zis nu mergea sa-i zic nimic, imi reiau pulsul si-l aud: "Sar, ui tek deshoshe, servis, cam bek meibi tu deis, meibi".
Zic: "Ia-o, tati si du-te sanatos, bai-bai, oke, toti astia!".
Pleaca martienii, vin peste vreo doua zile, mai masoara, se mai uita la mine, io la ei, dup-aia io la gauroiul cu furtun si aia iara pleaca.
Apar peste vreo saptamana cu un cutioi, c-un deshoshe nou, ca deshoshe vechi "no tu maci gud, Sa'!". Relaxat, le fac semn sa purceada cu integrarea.
Il scot astia pe deshoshe din cutie, din punga, din polistiren, din alea. Umple casa de goaze. Zic ca-i mai bine sa astept sa instaleze aratarea.
- "Sa'!", zice Mustata, de data asta, "no fit! Dis difrent deshoshe".
- "Bring gud uan, sem-sem laic ada uan!", festelesc eu o parere lucida.
- "Sar, dis gud uan!", sare si alalalt, convins. "Nid cat farnicia!"
Constient de existenta factorului Finagle, care zice ca perversitatea universului tinde asimptotic catre maximum, ma declar invins de perspicacitatea astor doi umblatori si-o chem pe nevasta-mea sa trateze cu ei, ca sa nu-i bat. In gura, ca pe coasa.