blues de octombrie

un prieten e la pamant.
o sa zici ca se mai intampla, mai ales daca asta (prietenul) e la pamant din cauza unei femei.
nimic nou pana aici. se tot repeta, c-avem marele dar al uitarii, mai toti.
da, da' la asta se adauga vremea asta morocanoasa, cu cautatura antipatica si sfidatoare de ofiter nazist.
carevasazica, avem datele problemei:
1. asta e varza; cu amendamentul ca ameninta sa fie asa o vreme...
2. afara e naspa
3. asta mai e si motorist
e un film romanesc, cu geo costiniu in rolul principal, se cheama "septembrie", o versiune complet mioritica a "rebelului fara cauza", o poveste cu un motociclist cam tembel si cam inadaptat, care la urma moare, ca tamplarul din vorba bulgarului.
al meu n-o muri el asa usor, da' e clar ca se sufoca pe dinauntru si are nevoie de resuscitari competente.
neputinta mea se compune vectorial cu ploaia dimprejur, care ma moleseste, caci eu sunt nascut toamna si-mi place ploaia. imi constientizez incapacitatea de a-l ajuta, desi nu ma invinovatesc prea tare pentru asta, daca ma gandesc ca motoristu' nici nu inghite usor vreun sfat sau vreo tentativa, chiar cusuta cu ata alba, de a-l distrage de la autocompatimirea aia blegoasa care ne cuprinde, de regula, dupa un meci cu viata.
ce-i de facut, ma intreb in vreme ce ma intind si casc de-mi trosnesc oasele si-mi flutura urechile...
o gura de cafea de ieri, o tigara de-mprumut, doua fumuri si totul pare suspect de suportabil.
lasa, tati, ca-ti revii tu...