pe 14 am din nou un concert.
simt ca n-am mai cantat de mult si mi-e tare dor de o cantare, de privirile atente, de fetele luminoase, de rasetele si de comentariile oamenilor carora cred ca le impartasim din darul nostru.
in esenta, ii dau dreptate lu' moshu', celalalt chitarist al trupei, concertul de blues e un demers egoist, dar parca se instaleaza, uneori, o stare de bine comuna cu cea a publicului, care, volens-nolens, e un ingredient sine qua non al unei cantari reusite.
sau nu?
dar daca publicul e doar pretextul de care ai nevoie ca sa pace up catre locul ala unde nu mai conteaza nimic altceva...?
si cati de "daca" compun raspunsul abscons la intrebarile mele de chitarist...
daca va fi o vreme buna (buna pentru blues, chiar, cam cum e vremea buna pentru blues?)...
daca mai pot schimba intelesuri ascunse cu ceilalti muzicanti de langa mine...
chestia asta a ca revederea cu iubita pe care n-ai vazut-o de cateva luni...s-o fi schimbat? oare zambeste la fel? mai are sclipirea aia in ochi, aia care te atrage si te otraveste in aceeasi masura de fiecare data cand apare?
nu-i vorba, am mai studiat eu pe-acasa, in dormitor, cu usile inchise si, eventual, cu piciul meu calare pe umerii din dotare, topaind din tot sufletul (asta da, public, cel mai sincer.. :) ).
numai ca muzica mea trebuie sa strabata mii de scuturi, de armuri, de ziduri ridicate de societate, de vina, de tristete, de aburi cvasi-bahici, de sunetisti hipo-acuzici, dar plini de bune intentii si, mai rau, de idei, de frustrari ingropate adanc in prapastiile sufletesti ale aduna(tu)rii din fata scenei...
se mai poate intampla minunea asta??
tre' sa revin, tocmai incerc sa-mi dau seama unde se situeaza muncile astea fata de divinitate.
au revoir.
a suivre.
ps - poze cu niste amici...
simt ca n-am mai cantat de mult si mi-e tare dor de o cantare, de privirile atente, de fetele luminoase, de rasetele si de comentariile oamenilor carora cred ca le impartasim din darul nostru.
in esenta, ii dau dreptate lu' moshu', celalalt chitarist al trupei, concertul de blues e un demers egoist, dar parca se instaleaza, uneori, o stare de bine comuna cu cea a publicului, care, volens-nolens, e un ingredient sine qua non al unei cantari reusite.
sau nu?
dar daca publicul e doar pretextul de care ai nevoie ca sa pace up catre locul ala unde nu mai conteaza nimic altceva...?
si cati de "daca" compun raspunsul abscons la intrebarile mele de chitarist...
daca va fi o vreme buna (buna pentru blues, chiar, cam cum e vremea buna pentru blues?)...
daca mai pot schimba intelesuri ascunse cu ceilalti muzicanti de langa mine...
chestia asta a ca revederea cu iubita pe care n-ai vazut-o de cateva luni...s-o fi schimbat? oare zambeste la fel? mai are sclipirea aia in ochi, aia care te atrage si te otraveste in aceeasi masura de fiecare data cand apare?
nu-i vorba, am mai studiat eu pe-acasa, in dormitor, cu usile inchise si, eventual, cu piciul meu calare pe umerii din dotare, topaind din tot sufletul (asta da, public, cel mai sincer.. :) ).
numai ca muzica mea trebuie sa strabata mii de scuturi, de armuri, de ziduri ridicate de societate, de vina, de tristete, de aburi cvasi-bahici, de sunetisti hipo-acuzici, dar plini de bune intentii si, mai rau, de idei, de frustrari ingropate adanc in prapastiile sufletesti ale aduna(tu)rii din fata scenei...
se mai poate intampla minunea asta??
tre' sa revin, tocmai incerc sa-mi dau seama unde se situeaza muncile astea fata de divinitate.
au revoir.
a suivre.
ps - poze cu niste amici...
amici zici? auzi nu il suni tu pe cocarashu sa ne cante samar in da siti ca poate se incalzeste
RăspundețiȘtergerema gandeam sa-i zic sa-ti "faca o bucata", o dedicatie, iu chen liv ior het on, astea...
RăspundețiȘtergereio zic ca mai bine il pui pe celalat pe kif riciartz sa ne cante vopseste-o in negru
RăspundețiȘtergerebine, ma, ca esti tu destept...
RăspundețiȘtergere"black is black
RăspundețiȘtergereI want my baby back
It's gray, it's grey
Since she's went away, oohooh
What can I do
'Cause I-I-I-I feeling blue"
salutari din Amsterdam!
o fi bine la amsterdam?
RăspundețiȘtergeree si bine si ...nu prea.
RăspundețiȘtergeream un ragaz aici, apoi merg mai departe.
spre noi culmi capitaliste sau aiurea! si astia sunt tot un fel de socialisti mascati. cu cagule negre, wow!