marți, 28 iulie 2009

dimineata

dimineata merg spre slujba cu motocicleta.
dimineata soferii, ii stii, traitorii pe patru roti care-si zgarma urdorile pe muzica gen vibe fm si care-ti intorc cate un blank look atunci cand tu faci spumite la gura in casca integrala urandu-le de bine (pentru ca era sa te tavaleasca) si nu iti dai seama pe moment ca ala nu te aude, nu-ti vede decat ochii si, pentru ca sunt usor mijiti, de cele mai multe ori, isi inchipuie ca le zambesti, soferii deci, sunt o felie de bucuresti pe care trebuie, vrei, nu vrei, s-o inghiti.
dimineata ajung la slujba cu motocicleta si cativa colegi, aceiasi mereu, au cam aceeasi replica: "a, stii, te-am vazut in locul cutare, ti-am facut cu mana, dar nu m-ai observat, erai concentrat tare...". si zambesc cu o condescendenta care-ti induce mici spasme premergatoare isteriei - stiu si ei cat de greu e, si periculos, cei mai multi au macar un prieten, o cunostinta care avea o motocicleta, nu mai stiu exact de care, si sa vezi cutare si cutare faza...
dimineata zambesc si eu, bucuros si usurat c-am ajuns intreg la munca printr-un bucuresti surdo-mut.

Un comentariu:

  1. asa asa! zi si de vacile polare care isi fac ochii cu rimel cate juma de ora de zici ca isi dau si in alb, si care au masina in viteza si pleaca fara sa puna manusitele pe volan si fara sa se uite in fata. "Dar ma uitam in oglinda!" Da fah! Da in care?

    RăspundețiȘtergere