vineri, 21 august 2009

ciuda

cred eu ca asta e cel mai urat sentiment. cu toate ca etimologia termenului e stupefianta. vine de la ciudo (asa se citeste si n-am litere slave la mine) care insemneaza, in slava, uat da fac - minunat!!!
ura, invidia, cacaciosenia (da, ce te hlizesti, l-am catalogat si p-asta, sentimentul cacacioseniei), parca nimic nu te ingenuncheaza asa.
acuma, la o analiza mai amanuntita, identificam mai multe tipuri de ciuda:
  • ciuda tip unghie-n gat (aka ciuda pitigoi) - e simtirea care te ineaca de furie, iti da ghes sa faci nefacute, cand iti face unul in ciuda, sau iti da cu tifla, care risca de cele mai multe ori sa devina o ura viscerala pentru generatorul de scrasnit din dinti si atunci nu mai face obiectul prezentei;
  • ciuda tip neputinta - care se intampla atunci cand esti pus in fata unei situatii in care, chiar daca ai vrea si-ai putea, n-ai pe cine sa bati; este ciuda ca ti-ai rupt noada cazand cu motorul, cand ai fi putut sa eviti asta, cand depinde numai de tine ceea ce ti s-a intamplat si realizezi (cu ciuda, nu-i asa?) ca esti putin cam bou;
  • ciuda tip mirare - cand afli despre un apropiat ca a patit ceva rau, ceva final, fatal, ultim, si te intrebi "cum gatii ma-sii....?", sau, mai patetic, "de ce gatii ma-sii...?"
  • ciuda tip regret, iara nu regrete eterne, ca aia nu-i ciuda, e piosenie si intra la alta pozitie in bugetul sentimental propriu - adica atunci cand te gandesti "ba, trebuia sa o fi luat eu la dreapta, ca unde am ajuns acu' astia vorbesc alta limba...", sau "mi-ar fi stat bine cu flanelul bejuliu cu renii grena pe el, trebuia sa fac focul cu altceva, mai ales ca socra-mea, care l-a elaborat, nu parea bucuroasa ca avem 32 de grade in bucatarie, chiar daca-i februarie...".
vietile noastre presarate cu ciuzi (o ciuda, doua ciuzi) sunt tot asa de interesante ca zbaterile unui coleopter in supa cu galuste adusa rece de un chelner cu privire de boris godunov, la un local cu ore variabile de inchidere.
imi vine in minte replica lui dorel visan, in "Magnatul", cand afla ca e suspect de o boala incurabila. Zice, ca pe-asta n-am s-o uit niciodata, da' chiar, o asemenea replica e greu de trecut cu vederea, zice, fantastica replica, zice...ce zice, ca-mi umplu globu' de injuraturi si zice astia ca-s vulgar.
da. si cam asa e cu ciuda.

4 comentarii:

  1. ciuda de tip Oda Bucuriei - te cuprinde in bratele paroase asa cam de pe la genunchi dar urca pe cur pe trunchi pana la gat de care te strange exact atat cat sa iti iasa pupilele in exterior vreme de 2 cm dar indeajuns de lejer incat sa poti sa ingaimi : pfuaaa al dreacu ce harley are da ce ma bucur ca si-a luat

    RăspundețiȘtergere
  2. io as modifica finalu': ie-te, bah, toti agaricii are harlei, numa' io nu ma invredinicesc...

    RăspundețiȘtergere
  3. eu unu stiam ca ciudo e un stil de lupta ... dar na ... plus ca exista acea expresie in care o femeie sa imbraca in ciuda (minunatia) p**i

    RăspundețiȘtergere
  4. ia te uita.. unii imi tot ziceau ca sunt ciudat.
    multzam, bre. acuma m-am lamurit: voiau sa spuna ca sunt minunat.
    ce oameni dragutzi..
    mai stiu pe unul care-mi spunea ca sunt dubios - da' ala nu e un tip dragutz. ba chiar, deloc - un antipatic.

    RăspundețiȘtergere