luni, 3 august 2009

despre cum e cu ploaia

ploiofobia asta tre' sa fie ascunsa deep intr-o gena recesiva ca de arhetipuri ma gandesc eu in mintea din dotare ca nu poate fi vorba.
la romanii urbani, romanii de capitala mai ales, frica asta de ploaie se manifesta pregnant, prima picatura de hasdoio cazuta din ceruri declanseaza o paralizie temporara a virtutilor la volan si a olfactivului in dreptunghiurile-miscatoare-care-cara-de-colo-colo-traitorii-care-nu-au-alt-mod-de-a-ajunge-repede-undeva. adica reatebe, sau, pentru alta urbe decat penibilul si ranchiunosul bucuresti, transportul in comun.
de cum se simte o adiere fina de ploaie, ghiolbanetele raspanditor de miasme aducatoare de icter mecanic sare sa inchida gemuletele meschine ale autobuzului, unde si-asa, cu ele deschise, trebuie sa-ti salvezi retina de camasile foste albe, vanilinate la suptbrat.
mda. sa zicem ca e dimineata. o dimineata de august, calda, umectata si cetoasa la nas, de la fumuri de automobile si de geanabeti care se odicolonizeaza cu cacaturi eftine ca s-amestece damfuri pastrate cu minutiozitate si incapatanare de numismat.
deci, dimineata. usor innorat, te urci cu chiu, cu vai in autobuzul bucurestean, acest "sa moara ma-sa" al onor-retarzilor de-nvarte misculatiile pe la primaria mare.
sufocant, imbrancelile de rigoare, "gatii ma-tii" in gand cate unuia care se inghesuie inutil, din reflex, pentru ca asa s-a sapat la el pe cortex de 'jde ani, de cand merge la lucru cu bataitoarea asta inceata de-i zice bus.
prima picatura de ploaie, niscaiva tunete si lumea se repede sa inchida geamul. sa nu intre ploaia.
te-ai intrebat vreodata de ce?
de ce recunosti un copil roman oriunde in europa? da, ok, il recunosti pentru ca la 10 grade celsius odrasla de roman aduce lejer cu iuri gagarin, cu fular, combilizon si caciula, sa nu-i fie frig - sa nu raceasca.
'ete d-aia-nchide romanii geamu' - sa nu raceasca.
un fenomen meteorologic banal, curent, pe care incepem sa ni-l aducem aminte asociat cu "treci in casa imediat, nu vezi ca ploua", cu "hai repede, ca ne prinde ploaia pe drum", "mai stai, dom'le , nitel, unde te duci pe ploaia asta?".
aversitatea fata de apa care vine din cer contureaza ineluctabil profilul unui ev basit, o amenintare pentru homo faber, care nu mai faber si nu mai dixit nimic coerent, in afara lui "inchide, dom'le, geamu'!"...



Un comentariu:

  1. asta imi aduce aminte de un banc: in autobuz se aude o voce
    - inchide domnle geamu nu vezi ca ploua afara?
    - na ma l-am inchis! acum nu mai ploua afara??

    RăspundețiȘtergere