off-road

carevasazica, in afara soselei.

asa, o ostracizare intempestiva si auto-indusa.

cum, de altfel, vezi in jurul propriei si dubitabilei, in esenta, existentze.

ma intorsai, asadar, in mijlocul propriului defuleu, numit altminteri si blog, dupe ceva vreme de hoinarit. prin viata mea si prin viata celor cu care, volens-noles, ma intersectez. mai des, mai rar, dupa cum le aranjeaza Bunutu' in felul Lui special.

vad cum in jur se torsioneaza si se amesteca toti si toate si nu-mi mai vine sa rad, semn ca, poate, mi-o fi venit si mie mintea la cap.

ce crezi?

io zic ca, odata cu pervertirea (aia de-i zice si maturizare), apare, un intertext al devenirii constientizate, temperarea, frica, in fond. "ba", iti zici, "daca iese prost?"....

vocea aia din cap (stie bro tchorben despre ce vorbesc aici) trece de la "n-ai curaj sa faci asta!", "ce-ar fi daca...?", la mult mai instinctualul "hai sa mai vedem...". autoconservare, ca atunci cand, in loc sa te sui pe motor, te duci la slujba cu troleibuzul.

si atunci, off-road-ul e ca un shot de tequila la 40 de grade. ca un genunchi in veioza pentru organism.

da' face. zic. face, da, pentru ca nu-ti trebuie mare lucru, poti sa faci off-road la birou, la piata, la gradinita lu' fii-miu', la salariu, la pastele cailor, la mai mare.

eu am facut off-road o gramada de vreme, combinat cu canyoning si cu rafting d'al mai greu - da' la ce bun, ca de schimbat lumea m-am lasat de ceva vreme, cam de cand mi-am dat seama ca a fi vertical implica sacrifricarea (e intentionat scris asa) celor dragi.

daca n-ai dragi, merge. merge off-road-ul uns daca n-ai dragi.

ce te faci daca ai? faci blog? ha-linioara-ha! apa de ploaie, frectie galenica la picior de frasin.

deci?

faci off-road de incinta, trial la pacanele, bungee-jumping din pod. misto si asta, daca-ti satisface pofta de meta.

o sa te intrebi ce-am vrut sa zic.